Am tot avut intalniri in viata, cam ca si toata lumea, intalniri la care mereu am ajuns cu 5-10 minute mai devreme sau cel tarziu la fix, fie ca ere vorba sa ma intalnesc cu o prietena sau cu vre-un prieten. Intodeauna mi-am calculat timpul in asa fel incat sa nu intarziu. Drept este ca nici nu sunt fata care sa stea cu orele in baie sa se machieze sau sa se probeze cu haine pana nimereste o combinatie de sa stea inima in loc ( blugi si un tricou au fost intodeauna pe placul meu). Locuind intr-un oras mic nu am avut de asteptat niciodata autobusul in statie ( pana in facultate nicinu am avut de aface cu asa ceva decat in vacante). Mai dificil a fost cand m-am mutat la Cluj, apoi la Bucuresti, dar nici asa nu m-a asteptat nimeni cu zecile de minute. Mereu am reusit sa ma incadrez in cel mult 10 minute intarziere. Acum de cand sunt mamica si nu mai pot sa-mi fac programul dupa bunul meu plac este foarte greu sa te tii de cuvant cand promiti ca ajugi la ora x la locul intalnirii.
Aseara trebuia sa ma intalnesc cu cineva la o ora destul de tarzie dar am facut tot posibilul sa ajung impreuna cu T la ora stabilita. Am asteptat degeaba ca nu a venitdar nici nu a avut minimul de bun simt de a trimite macar un mesaj. A sunat azi pe la amiaza cum ca a uitat si daca ne mai putem intalni ca totusi nu ar dori sa astepte dupa cei de la posta asa mult coletul. Am mai amanat discutia pentru deseara tim in care sa ma mai gandesc daca mai are rost sau nu sa ma intalnesc cu ea. Am stat si m-am gandit ca prima data nu a venit la intalnire la timp si am asteptat mai bine de 20 de minute sa apara, am fost eu cea care a sunt la fix ca am ajuns, probabil daca nu sunam nici atunci nu ar fi dat nici un semn de viata.Voi in cazul acesta ce ati face, i-ati mai acorda o a treia sansa?
Cele mai amuzante ( acum cand va scriu) intamplari legate de intilniri au fost in adolescenta cand mi-am asteptat prietenul o ora pentru ca uitase ca ne intalnim la 6.45 in loc de 5.45 ( da l-am asteptat o ora dupa care cand a venit i-am spus ce aveam pe suflet si am plecat acasa inghetata ca era iarna :))). Iar a doua intamplare amuzanta a fost ca un baiat cu care aveam prima intalnire l-a trimis pe fratele lui ca sa nu astept eu singura 10 minute cat a intarziat el ( zic eu un gest dragut de care imi amintesc si acum cu placere).
Concluzia: Va rog sa ma sunati in caz ca intaziati sau sa trimiteti un mesaj, in confirmarea comenzilor va dau mereu numarulmeu de telefon, il aveti si pe cartea de vizita sau il gasiti postat pe blog.
Acum o săptămână
